După cum am mai povestit pe blog, dar și pe rețelele noastre de social media, vara aceasta am lucrat îndeaproape cu Blue Youth Films la coproducția de lungmetraj Nimic mai mult și nimic diferit, semnată de Lucas Neagu. Pentru a înțelege mai bine procesul de creație atât pe set, cu directorul de imagine Horațiu Curuțiu, cât și în cabina de montaj, cu monteurul Eugen Kelemen, i-am rugat să ne povestească mai multe despre modul și etica de lucru la o producție de film independent.

Lucas Neagu a debutat în 2024 cu lungmetrajul "Timing", pentru care s-a bucurat de un mare succes odată cu lansarea lui în sălile de cinema românești. Acum, după producția celui de-al doilea film, Nimic mai mult și nimic diferit, am fost curioși să aflăm mai multe despre experiența lui la Cluj și planurile sale de viitor.

Cum s-a schimbat filmul de la primele idei până la finalizarea acestuia? Ce a influențat aceste schimbări, dacă au fost?

"Filmul a trecut prin multe modificări, au fost multe sesiuni de feedback în special în perioada de repetiții cu actorii. Ăsta e modul meu de lucru - după ce simt că scenariul e gata, încep să îl lucrez cu actorii, să le ascult părerile și nevoile și să dezvolt în continuare de acolo. Au contribuit la feedback și Eugen Kelemen și Horațiu Curuțiu, înainte de producție. Totuși, ideea principală a filmului, baza lui să spunem, a rămas la fel. Un cuplu în vârstă care se confruntă cu realitatea iminentă a finalului unei vieți."

Cum a fost diferit procesul de producție în Timișoara în comparație cu Cluj?

"În Timișoara la Timing, primul meu lungmetraj, a fost foarte mult un passion project, filmat cum s-ar zice în termeni de specialitate: "guerilla style". Era totuși un teren pe care îl cunoșteam foarte bine și, cu toate că a fost de muncă, am reușit să mă desfășor ca producător cu succes. La acest nou film am avut luxul să nu îmi bat eu capul cu locațiile prea mult și bine a fost că s-a întâmplat așa, fiindcă nu eram foarte familiar cu orașul. Horațiu s-a ocupat bine de asta și mi-a prezentat opțiuni. Eu am ales. Din ambele experiențe am învățat mult."

Cum ai descrie colaborarea ta ca regizor cu actorii consacrați Marian Râlea, Ana Ciontea, Áron Dimény și Johanna Adam? Cum e ea diferită de colaborarea cu Daria Pintilie și Vlad Lință (dacă este)?

"Cred că încerc întotdeauna să îmi păstrez aceeași abordare de fiecare dată când lucrez ca regizor și anume să le dau o libertate creativă cât mai mare actorilor mei. Sunt onorat că am avut ocazia să lucrez cu Marian, Ana, Johanna sau Aron, toți fiind niște actori cu care nici nu visam să lucrez vreodată și mă bucură nespus faptul că au hotărât să participe la acest film, fără să mă cunoască dinainte; doar citindu-mi scenariul și fiind profund mișcați de poveste. Cu Marian Râlea și Ana Ciontea am repetat mult și o să îi laud ori de câte ori am ocazia - sunt niște actori fenomenali. Am apreciat din suflet că m-au tratat ca pe egalul lor, deși au o experiență net superioară. Cu tinerii Daria Pentelie și Vlad Lință, care îmi sunt prieteni dragi, am lucrat cu foarte multă încredere și voie bună. Cu ei am repetat cel mai mult și eu au fost primii care au știut de proiect. Am venit, am repetat, am avut încredere în munca noastră și am prestat."

Ce impresie vrei să lași publicului care îți vizionează acest film?

"Nimic mai mult și nimic diferit invită publicul la celebrarea vieții. Aș vrea să cred că va fi perceput ca un film fericit și că publicul va pleca cu un sentiment de sete să își trăiască viața frumos, în liniște, pace și bucurie alături de cei dragi. Sper să plece din sala de cinema cu o senzație plăcută, caldă."

Ce sfaturi ai oferi tinerilor la început de drum în cariera cinematografică și care sunt planurile tale de viitor?

"Am mai spus-o și o mai spun. Ca tânăr doritor să o apuci pe un drum, indiferent ce ți-ai dori să faci, este să te ghidezi după un echilibru între cele două cuvinte: pasiune și sustenabilitate. Cât despre planurile mele de viitor, încerc să mai scriu. Lucrez în paralel la două scenarii. Dacă vreunul din ele se va materializa cândva și voi avea privilegiul să pot continua această carieră, atunci e minunat. Dacă nu, vedem. Încerc să fiu flexibil. La finalul zilei, îmi doresc doar să fiu sănătos, fericit și alături de oamenii dragi mie."

Horațiu Curuțiu, fondatorul casei de producție Numa Film, director de imagine și producător la zeci de filme locale, a contribuit de data aceasta pe ambele fronturi la producția lungmetrajului "Nimic mai mult și nimic diferit".

Cum contribui la scenariu cu imaginea pe care o realizezi?

"Îmi place să cred că atunci când lucrez la un film, prin imaginea pe care o realizez, ajut regizorul să își spună povestea. Mă ajută faptul că am ajuns la o anumită maturitate, încât nu simt că am ceva de demonstrat - mă refer din punct de vedere tehnic. Nu fac parte din categoria operatorilor care își argumentează cadrele cu ajutorul echipamentului ci mai degrabă sunt interesat să înțeleg cât mai bine intenția regizorală, narativul, personajele, ca să pot să contribui cu ajutorul aparatului de filmat la modul în care vom spune povestea. La filmul lui Lucas, la fel, am avut foarte multe discuții în pre-producție, vis-a-vis de poveste, de personaje, locații, practic toate elementele ce pot influența maniera în care urma să filmăm, tocmai cu scopul de a ne alinia cât mai bine creativ. Cred că am reușit să spunem o poveste coerentă, într-o manieră poate ușor diferită față de ceea ce suntem obișnuiți de la un film românesc, cu atât unul independent cu buget redus."

Cum gestionezi o echipă tehnică restrânsă în limitele bugetului de film independent?

"Cred că echipa este cea care stă la baza producției oricărui film. Din prisma producătorului, cred că treaba mea este să mă asigur că mă înconjor cu oamenii potriviți. Mai mult sau mai puțin experimentați - asta contează mai puțin. Dorință există, toți visăm să facem filme, așa că eu aleg să am încredere în oameni și în întreaga echipă. Cred că este un efort comun pe care trebuie să îl facem, trebuie să avem disciplina să ducem la bun sfârșit ceea ce stabilim în preproducție. Din perspectiva bugetului de film independent, la Cluj, filmele noastre au fost finanțate majoritar de către noi, din profiturile generate de proiectele comerciale. Am considerat întotdeauna că este o investiție în noi, în industria locală, și am făcut-o întotdeauna cu mare plăcere."

Ce crezi că înseamnă această producție pentru viitorul industriei cinematografice la Cluj?

"Îmi place să cred că ceea ce facem are relevanță, totuși este un film de lung metraj independent, și sper că acest proiect cel puțin va alimenta dorința unor persoane de a face și ei la rândul lor un film. În esență, acest film ar trebui să fie o punte între Cluj și Timișoara - la fel ca la Cluj și acolo sunt câțiva oameni care își doresc să producă filme local. Poate vom vedea mai multe colaborări Cluj-Timișoara din perspectiva asta."

Eugen Kelemen, monteur a peste treizeci de filme, a lucrat îndeaproape cu regizorul Lucas Neagu în post-producția filmului.

În procesul de montaj a filmului, cum și-a căpătat această poveste noi perspective și forme? Cât de fidel ar trebui să fie monteurul structurii originale a scenariului?

"Monteurul este cel mai bun prieten al scenaristului. Chiar și așa, ținând cont de viziunea interpretativă a regizorului, se poate întâmpla (destul de frecvent) ca structura narativă să se schimbe în cabina de montaj. Desigur, nu atât de substanțial încât să se modifice povestea. Mai e un element care poate să aducă modificări: actorul. Interpretarea lui poate să conducă la o percepție diferită, indiferent de cât de clar este explicată în scenariu. Emoțiile și trăirile imprimate pe imagine pot să modifice plăsmuirea intenției inițiale. Acest fapt este dovadă că montajul contribuie major la percepția privitorului asupra filmului."